Cele mai multe sisteme de supraveghere se dovedesc inutile exact în momentul în care sunt necesare. Camerele înregistrează, monitoarele arată bine, iar când se întâmplă un incident imaginea este de 720p la opt cadre pe secundă, camera care ar fi trebuit să acopere ușa este orientată spre parcare, iar înregistrările mai vechi de patru zile au fost suprascrise pentru că nimeni nu a dimensionat stocarea. Echipamentele au funcționat exact așa cum au fost instalate. Problema a fost că sistemul a fost proiectat numărând camere, nu întrebând la ce folosesc imaginile.
Tratăm supravegherea video ca pe orice altă infrastructură: definim cerința, dimensionăm sistemul în funcție de ea, îl izolăm corect și îl administrăm deliberat.
Proiectare înainte de echipamente
Întrebarea utilă nu este câte camere, ci ce anume trebuie să permită fiecare. Identificarea unei persoane necunoscute, citirea unui număr de înmatriculare în mișcare și constatarea faptului că a sosit o livrare sunt trei cerințe diferite, cu densități de pixeli, obiective și cerințe de iluminare diferite. O cameră care o rezolvă pe a treia nu o va rezolva pe prima, indiferent de numărul de megapixeli.
Analizăm fiecare poziție: unghiul de acoperire, înălțimea de montaj, iluminarea pe parcursul zilei și dacă scena impune gamă dinamică extinsă pentru că este orientată spre o intrare vitrată. Citirea numerelor de înmatriculare cere o cameră dedicată, cu unghi și timp de expunere controlate, nu o cameră de ansamblu îndreptată optimist spre poartă.
Megapixelii sunt supralicitați comercial. Dimensiunea senzorului, calitatea obiectivului și comportamentul la lumină scăzută contează de obicei mai mult, iar o cameră de 8 MP cu senzor mic produce frecvent imagini de noapte mai slabe decât una de 4 MP aleasă corect, consumând în schimb dublu spațiu de stocare.
Înregistrare și păstrare
Stocarea se calculează. Debitul, numărul de camere și durata de păstrare determină capacitatea, iar rezultatul trebuie prezentat ca un număr verificabil, nu ca un pachet predefinit. Dimensionăm pentru durata cerută, cu rezervă, și folosim H.265 acolo unde camerele îl suportă, pentru că economia este semnificativă pe scenele în mare parte statice.
Serverele de înregistrare au nevoie de aceeași atenție ca orice alt server: discuri monitorizate, RAID cu reconstrucție testată și alertare când o cameră nu mai înregistrează. O cameră căzută de trei săptămâni este o constatare foarte frecventă și se descoperă întotdeauna abia când cineva caută imagini care nu există. Oprirea înregistrării trebuie să genereze o alertă în aceeași zi.
Camerele sunt o suprafață de atac
O cameră IP este un calculator cu stivă de rețea, server web și un istoric lung de vulnerabilități. Rețele botnet de dimensiuni mari au fost construite aproape exclusiv din camere și DVR-uri expuse în internet cu parolele din fabrică. Prin urmare, orice proiect de supraveghere este și un proiect de securitate.
Punem camerele într-un VLAN dedicat fără rută spre internet, schimbăm parolele implicite, dezactivăm serviciile nefolosite precum UPnP și funcțiile de cloud P2P și menținem firmware-ul într-un program de actualizare. Vizualizarea de la distanță se face prin VPN sau printr-un punct de acces controlat, niciodată prin port deschis către recorder.
Accesul la imagini este acces la date cu caracter personal. Conturile sunt individuale, nu comune, vizualizarea și exportul se înregistrează, iar exportul se face cu motiv declarat.
Analiză video care reduce munca
Detecția modernă distinge o persoană de un vehicul și de o creangă mișcată de vânt, iar aceasta este diferența dintre alerte la care se reacționează și alerte pe care toată lumea le ignoră. Detecția clasică de mișcare pe o scenă exterioară generează atât de multe alarme false încât este dezactivată, de regulă, în prima lună.
Configurăm detecția de obiecte, trecerea peste linie și staționarea în funcție de scena concretă și le conectăm la notificări doar acolo unde există cineva care chiar reacționează. Analiza poate rula pe cameră, pe serverul de înregistrare sau pe un GPU dedicat, iar alegerea depinde de numărul de camere și de cerința ca imaginile să rămână în locație.
Pentru cine este potrivit
Lucrăm cu organizații care au deja un sistem instalat, dar nu se pot baza pe el, cu locații unde supravegherea este cerută de reglementări sau de asigurator și cu firme la care camerele au fost montate de o societate de pază fără implicarea departamentului IT și stau acum, nesegmentate, în rețeaua companiei.
Acoperim proiectarea, rețeaua, arhitectura de înregistrare, securizarea echipamentelor și partea de protecție a datelor. Acolo unde montajul intră sub incidența Legii 333/2003 și cere o societate licențiată, lucrăm împreună cu una, păstrând responsabilitatea proiectului tehnic.
Rezultate
Când apare un incident, înregistrarea există, acoperă zona relevantă, are calitate utilizabilă și poate fi exportată cu evidența persoanei care a făcut exportul. Când o autoritate întreabă cât timp păstrați imaginile și pe ce temei, răspunsul este scris. Iar camerele nu pot fi folosite ca punct de intrare în restul rețelei.